La 17 ani, tata m-a dat de nevastă unui văduv de la munte, cu 2 copii mici, doar ca să scape de mine. În noaptea nunții am plâns până în zori, iar fetița lui de 8 ani mi-a spus în față: „Tu n-o să fii niciodată mama noastră”…

m-am oprit.

Și apoi a venit noaptea aceea cu viscol.

Doru plecase de dimineață sus, la un transport de lemne. „Mă întorc pe la chindie”, spusese. Dar chindia a trecut, s-a lăsat întunericul, și afară a pornit un viscol cum nu mai văzusem. Vântul urla pe horn de credeai că e cineva viu acolo. Zăpada bătea în geam ca niște pumni.

Doru nu venea.

Am ieșit de vreo zece ori în tindă, cu lampa, dar afară nu se vedea la doi pași. Îmi bătea inima să-mi spargă pieptul. Nu mă