Nu-mi găseam cuvintele. Am luat plicul cu grijă, de parcă simplul gest l-ar fi putut face să dispară. Ștampila era autentică, iar data era clară. Marți.
În ușa bucătăriei au apărut și celelalte două fete, Ana și Ioana. Probabil auziseră conversația. Se uitau când la mine, când la plic.
— Deschide-l, a spus încet Ana.
Am rupt sigiliul cu mâinile tremurânde.
Înăuntru era o singură scrisoare.
„Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că am găsit în sfârșit curajul să vă caut. Știu că pentru voi am fost moartă. Așa a fost mai