La 17 ani, tata m-a dat de nevastă unui văduv de la munte, cu 2 copii mici, doar ca să scape de mine. În noaptea nunții am plâns până în zori, iar fetița lui de 8 ani mi-a spus în față: „Tu n-o să fii niciodată mama noastră”…

a întins mâna și m-a apucat de deget, așa cum face un copil în somn.

— Mamă, mi-e frig, a șoptit.

Am rămas nemișcată, ca să nu se rupă clipa. Am tras plapuma peste amândouă și am ținut-o până i-a scăzut fierbințeala, spre dimineață.

Când s-a făcut bine, n-a spus nimic despre noaptea aceea. Dar într-o seară a venit la mine cu peria de păr a mamei ei în mână — pe care o ținuse ascunsă sub saltea de când venisem — și mi-a întins-o, cu ochii în podea.

— Poți să-mi împletești și