L-am adoptat pe fiul celui mai bun prieten al meu după ce acesta l-a

Dar tu m-ai adus până aici.

În spatele lui l-am văzut pe Daniel.

Stătea singur lângă primul rând. Costumul scump nu-l mai făcea să pară important.

Părea doar un bărbat care înțelesese prea târziu cât de mult poate costa o plecare.

Mai târziu, în parcare, ne-a ajuns din urmă.

— Toma.

M-am întors.

Pentru prima dată în paisprezece ani, nu era nici urmă de superioritate pe chipul lui.

— Ai făcut ceea ce trebuia să fac eu.

Nu știam ce să-i răspund.

Apoi s-a uitat la Matei.

— Știu că un „îmi pare