pun.
Matei a coborât de pe teren și a venit direct la mine.
Avea încă trofeul într-o mână. Cu cealaltă m-a îmbrățișat.
— Îmi pare rău că nu ți-am spus de mesaje, tată.
L-am strâns în brațe.
— Nu trebuie să-ți pară rău.
— Am vrut să mă ocup singur.
Am râs printre lacrimi.
— Se pare că te-ai descurcat destul de bine.
Atunci a făcut ceva ce n-am să uit niciodată.
Mi-a pus trofeul în mâini.
— Ăsta e al tău.
— Nu, Matei. Tu l-ai câștigat.
A clătinat din cap.
— Eu am înscris punctele.