L-am adoptat pe fiul celui mai bun prieten al meu după ce acesta l-a

pun.

Matei a coborât de pe teren și a venit direct la mine.

Avea încă trofeul într-o mână. Cu cealaltă m-a îmbrățișat.

— Îmi pare rău că nu ți-am spus de mesaje, tată.

L-am strâns în brațe.

— Nu trebuie să-ți pară rău.

— Am vrut să mă ocup singur.

Am râs printre lacrimi.

— Se pare că te-ai descurcat destul de bine.

Atunci a făcut ceva ce n-am să uit niciodată.

Mi-a pus trofeul în mâini.

— Ăsta e al tău.

— Nu, Matei. Tu l-ai câștigat.

A clătinat din cap.

— Eu am înscris punctele.