rău” nu repară paisprezece ani.
— Nu, a răspuns Matei. Nu-i repară.
Daniel a dat încet din cap.
— Dar poate îmi dai șansa să încep de undeva.
Matei s-a uitat spre mine.
Am vrut să-i spun ce să facă.
Instinctul meu de tată îmi cerea asta. Dar era aproape adult.
Așa că am spus:
— Este alegerea ta.
Matei s-a întors spre Daniel.
— Poți începe prin a nu-l mai jigni niciodată pe tata.
Daniel și-a coborât privirea.
— Bine.
— Și nu-mi mai spune că sângele îți dă drepturi asupra mea.
— Bine.
— După aceea…