Am simțit cum mi se taie respirația.
— Nu știu despre ce vorbiți.
Femeia închise ochii pentru o clipă.
Avea în jur de cincizeci și cinci de ani.
Părea la fel de tulburată ca mine.
— Intrați, vă rog.
M-am așezat în sufrageria ei fără să scot un cuvânt.
Ținea scrisoarea strâns la piept.
— Eu sunt Clara.
Am încuviințat.
— Soțul meu nu mi-a spus niciodată de dumneavoastră.
Lacrimile îi apărură în ochi.
— Tocmai asta spune în primul rând al scrisorii.
Am privit-o neliniștită.
— Ce scrie?
Ezită câteva secunde.
Apoi începu să citească