că, pentru prima dată, fiul ei nu îi confirma automat că orice limită pusă de mine era un atac împotriva ei.
— După tot ce am făcut pentru tine…
Andrei o întrerupse.
— Mamă, m-ai ajutat când am rămas fără serviciu și îți sunt recunoscător. Dar ajutorul nu cumpără drepturi asupra casei noastre.
— Ea te întoarce împotriva mea.
— Nu. Eu trebuia să spun asta cu mult timp în urmă.
Camelia și-a luat geanta.
La ușă s-a întors spre mine.
— O să regreți.
Am privit-o calm.
— Pentru ce? Pentru că am decis cine