În sfârșit ne-am achitat creditul pentru casă, iar soacra mea a spus imediat

că, pentru prima dată, fiul ei nu îi confirma automat că orice limită pusă de mine era un atac împotriva ei.

— După tot ce am făcut pentru tine…

Andrei o întrerupse.

— Mamă, m-ai ajutat când am rămas fără serviciu și îți sunt recunoscător. Dar ajutorul nu cumpără drepturi asupra casei noastre.

— Ea te întoarce împotriva mea.

— Nu. Eu trebuia să spun asta cu mult timp în urmă.

Camelia și-a luat geanta.

La ușă s-a întors spre mine.

— O să regreți.

Am privit-o calm.

— Pentru ce? Pentru că am decis cine