intră în casa pentru care am muncit ani întregi?
N-a răspuns.
A plecat trântind ușa.
În următoarele două zile, Andrei și cu mine am avut probabil cea mai dificilă conversație din căsnicia noastră.
Mi-a recunoscut că zâmbise la cină pentru că asta făcea de fiecare dată când mama lui spunea ceva nepotrivit.
Zâmbea.
Schimba subiectul.
Evita conflictul.
— Mi s-a părut mai ușor, spuse.
— Pentru tine.
Și-a coborât privirea.
— Da. Pentru mine.
Asta era problema pe care niciunul dintre noi nu o spusese cu voce tare.
De fiecare dată când el