În sfârșit ne-am achitat creditul pentru casă, iar soacra mea a spus imediat

— Tocmai aici te înșeli. Aveam tot dreptul.

Andrei se uită spre ușă.

— Ai schimbat încuietorile?

— Da. Iar de acum înainte nimeni din afara celor care locuiesc aici nu mai are cheie.

— Eu sunt mama lui!

— Și vei fi binevenită atunci când ești invitată.

Camelia se înroși.

— Andrei, auzi cum vorbește cu mine?

El nu răspunse imediat.

Apoi puse procura pe masă.

— Da, aud.

— Și?

— Și cred că are dreptate.

Camelia rămase nemișcată.

Cred că aceea a fost partea care a durut-o cel mai tare.

Nu actele.

Nu cheia.

Ci faptul