În sfârșit ne-am achitat creditul pentru casă, iar soacra mea a spus imediat

mai aveți credit, putem renova cum trebuie. Camera de oaspeți trebuie refăcută, bucătăria schimbată și…

— „Putem”? întrebă Andrei.

— Suntem familie.

— Mamă, tu ai casa ta.

Camelia tăcu.

Era prima dată după mult timp când îl auzeam punându-i o limită fără să mă oblige pe mine să fiu „cea rea”.

Am deschis sertarul și am scos încă un document.

— Și nu am făcut doar atât.

Camelia mă privi.

— Ce-ai mai făcut?

— Am schimbat încuietorile.

Ochii ei se măriră.

Avea o cheie.

Bineînțeles că avea.

— Nu aveai dreptul!

Aproape că am râs.