eram ca să plătesc casa despre care vorbești.
— Și fiul meu a contribuit!
— Bineînțeles că a contribuit. Este casa noastră. Nu asta este problema.
M-am uitat la Andrei.
— Problema este că ieri, când mama ta a spus că acum poate face casa „a ei”, tu ai zâmbit.
El își trecu mâna peste față.
— Pentru că am crezut că glumește.
Camelia interveni imediat:
— Nu glumeam.
Andrei întoarse capul spre ea.
Până și eu am rămas surprinsă.
— Cum adică nu glumeai?
— Voi doi nu știți să administrați o proprietate. Acum că nu