proaspătă. În alta, pături vechi, paie și câteva cuști improvizate pentru animalele care aveau nevoie de tratament.
Pe un perete era prins un caiet.
În el, Lidia notase cu grijă fiecare animal: unde fusese găsit, ce tratament primise și dacă își găsise sau nu un stăpân.
Un polițist răsfoi paginile.
— Ați dus zeci de animale la adopție…
— Șaizeci și opt, răspunse femeia. Dar pe aceștia nu i-a vrut nimeni.
Ovidiu simți un nod în gât.
— Și banii?
Lidia zâmbi obosită.
— Pensia mea nu ajungea. De aceea adun carton și fier