Soacra și-a obligat nora să spele vasele în fața întregii lumi bune…

Liniștea a căzut peste salon ca o pătură grea.

Nimeni nu îndrăznea să răspundă.

Doamna Margareta a zâmbit forțat și a pășit înainte.

— Sunt sigură că vă referiți la… nora mea. E ocupată. Se odihnește.

Alexandru Valmonte a privit-o lung.

Privirea aceea a făcut-o să înghită în sec.

— Nu. Elena nu se odihnește niciodată când e vorba de alții. O cunosc prea bine.

S-a întors spre unul dintre ospătari.

— Arată-mi bucătăria.

Un murmur neliniștit a străbătut invitații.

Ușa bucătăriei s-a deschis.

Elena era acolo, cu șorțul murdar, cu mâinile roșii