În fiecare seară, un bărbat elegant venea în cafeneaua unde lucram și îmi lăsa bacșișuri uriașe fără să spună aproape nimic. Când l-am urmărit ca să-i înapoiez banii, mi-a cerut doar atât: „Dă-mi o oră din viața ta mâine… după aceea vei înțelege totul.”

greu.

Doar spunea că nu v-a interesat.

Bărbatul a dat încet din cap.

— N-am încercat să mă apăr.

Poate că nici nu meritam.

Am aflat că mama ta a murit abia anul trecut.

Atunci am început să te caut.

Am găsit cafeneaua.

Și, în fiecare zi, mă întorceam acasă fără curajul să-ți spun cine sunt.

Au urmat câteva minute de liniște.

Chelnerița a adus două cafele.

Niciunul nu s-a atins de ele.

În cele din urmă, Alina a rupt tăcerea.

— Nu puteți recupera douăzeci și patru de ani.

— Știu.

— Și