Soțul meu m-a dat afară din casă, în stradă, doar înfășurată într-un prosop

Am tresărit.

 

Vocea era calmă, dar fermă. O cunoșteam. Aș fi recunoscut-o oriunde.

 

„Mihai…?” am șoptit, tremurând.

 

A ieșit de sub copertina unei mașini parcate lângă trotuar. Avea o umbrelă în mână și privirea lui nu era doar îngrijorată… era furioasă.

 

Nu pe mine.

 

Pe el.

„Vino aici,” a spus, apropiindu-se repede și învelindu-mă cu haina lui.

Nu am mai rezistat. Am început să plâng. Nu zgomotos, nu isteric. Doar… în liniște. Ca și cum tot ce ținusem în mine ani de zile se scurgea