mă gândesc că am predat istorie 40 de ani și am crezut că las în urmă niște note într-un catalog. Nu notele au rămas. A rămas un băiat slăbuț, din ultima bancă, pe care nimeni nu-l voia, și căruia i-am șoptit o dată „poți, băiete”.👀
Voi ce-ați fi făcut în locul Cameliei, prinsă între tatăl ei și bărbatul cu care doarme în același pat? Și, mai ales — câți dintre voi și-ar primi profesorul în casă, la bătrânețe?
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată