Ginerele mi-a pus geanta în prag și m-a scos în stradă la 78 de ani, în frig. Când am sunat de la telefonul unui vecin la 112, în poartă a oprit o mașină de poliție… și din ea a coborât băiatul căruia îi șopteam soluțiile la teză, acum treizeci de ani…

plâns cu capul pe umărul meu cum nu mai plânsese de când era mică. M-a rugat să mă întorc. I-am spus adevărul: că nu vreau să fiu, nici o zi, povara care se mută dintr-o casă în alta. Că am casa mea, în orașul meu, cu cărțile mele și cu catedrala în care mă cununasem cu maică-sa. Că mă întorc acolo, unde sunt la mine.

Și așa am făcut. Cătălin m-a dus el, cu mașina, în weekendul următor, peste cei 100 de kilometri, până la ușa casei mele. A aerisit-o