Ginerele mi-a pus geanta în prag și m-a scos în stradă la 78 de ani, în frig. Când am sunat de la telefonul unui vecin la 112, în poartă a oprit o mașină de poliție… și din ea a coborât băiatul căruia îi șopteam soluțiile la teză, acum treizeci de ani…

în ochii lui. Era frică. Frica aceea a copilului care e sigur că oricum va pierde.

M-am aplecat lângă banca lui, cât să nu audă ceilalți, și i-am șoptit:

— Nu te grăbi, băiete. Știi tu asta. Ai citit lecția aia cu mine, după ore, îți amintești? Ia-o încet, de la început. De la anul urcării pe tron.

Nu i-am dat răspunsul. I-am dat o mână, o clipă de răgaz cât să nu se prăbușească. Ceilalți profesori l-ar fi lăsat corigent și l-ar fi trimis la corecție. Eu l-am ținut încă