Ginerele mi-a pus geanta în prag și m-a scos în stradă la 78 de ani, în frig. Când am sunat de la telefonul unui vecin la 112, în poartă a oprit o mașină de poliție… și din ea a coborât băiatul căruia îi șopteam soluțiile la teză, acum treizeci de ani…

drept „cel pierdut”. Mama bolnavă, tatăl plecat de ani buni, el crescut mai mult pe stradă. Chiulea, întârzia, nu-și făcea temele. În cancelarie se hotărâse deja: la sfârșitul anului rămânea repetent și pleca. „E timp pierdut cu ăsta, domnule Teodor”, îmi spusese diriginta. „N-are ce căuta într-un liceu.”

Îmi amintesc teza aceea de parcă ar fi fost ieri. Subiect despre Ștefan cel Mare. Cătălin stătea cu foaia albă în față și cu pixul înțepenit în mână. Nu scria nimic. Se albise. Când m-am apropiat, am văzut că nu era prostie