drept „cel pierdut”. Mama bolnavă, tatăl plecat de ani buni, el crescut mai mult pe stradă. Chiulea, întârzia, nu-și făcea temele. În cancelarie se hotărâse deja: la sfârșitul anului rămânea repetent și pleca. „E timp pierdut cu ăsta, domnule Teodor”, îmi spusese diriginta. „N-are ce căuta într-un liceu.”
Îmi amintesc teza aceea de parcă ar fi fost ieri. Subiect despre Ștefan cel Mare. Cătălin stătea cu foaia albă în față și cu pixul înțepenit în mână. Nu scria nimic. Se albise. Când m-am apropiat, am văzut că nu era prostie