”Fratele soțului meu s-a ridicat în picioare în fața întregii familii și a spus”

o pătură pe umeri.

 

„Stai aici cât ai nevoie”, mi-a spus simplu.

 

Copilul s-a născut într-o dimineață de aprilie. Un băiețel cu ochi mari și negri. L-am numit Luca. Când l-am ținut prima oară în brațe, am știut că pentru el trebuie să fiu tare. Nu pentru Andrei. Nu pentru familie. Pentru el.

 

Am lucrat unde am putut. La o cofetărie din cartier, apoi la un magazin alimentar. Număram fiecare leu. Plăteam chirie la timp. Cumpăram scutece la ofertă. Nopțile erau scurte, dar inima mea era plină.

&