Și tocmai de aceea alesese să călătorească așa.
Simplu.
Fără să atragă atenția.
Fără să fie tratată diferit.
Dar în acea dimineață, liniștea ei urma să fie spulberată.
Comandantul Alexandru nu avea de gând să renunțe.
S-a apropiat din nou, de data asta mai aproape, mai apăsat.
— Domnișoară, nu v-am rugat. V-am spus. Vă ridicați și mergeți în spate.
Vocea lui tăia aerul.
Pasagerii din jur au început să întoarcă privirile.
Elena a închis încet cartea și a pus semnul între pagini.
— Am bilet pentru locul acesta, a spus calm. Nu deranjez pe nimeni.
Victoria a izbucnit imediat:
— Cum adică nu deranjezi? Eu vreau locul ăla! Știi cine suntem noi?
Elena a privit-o scurt.
— Nu. Și nici nu contează.
Un murmur a trecut prin cabină.
Alexandru a înroșit la față.
Nu era obișnuit să fie contrazis.
— Ultima dată vă spun. Vă mutați sau vă dau jos din avion.
În acel moment, din spate s-a ridicat un bărbat.
Directorul companiei.
Fața îi era palidă.
— Domnule comandant… poate ar fi mai bine să…
— Nu interveniți! a tăiat Alexandru. Mă ocup eu!
Elena s-a ridicat încet.
Toată lumea a crezut că va ceda.
Dar nu s-a ridicat ca să plece.
S-a ridicat ca să-l privească în ochi.
— Sunteți sigur că vreți să continuați?
Tonul ei era calm, dar avea o greutate care a făcut liniște completă.
— Absolut, a spus el.
Elena a scos telefonul.
A format un număr.
— Bună ziua, a spus simplu. Vă rog să confirmați cine este proprietarul companiei aeriene.
Toți au încremenit.
După câteva secunde, i-a întins telefonul directorului.
— Puteți să-i spuneți dumnealui.
Directorul a luat telefonul cu mâinile tremurând.
— Da… confirm… este doamna Elena Văduva.
Un freamăt a străbătut avionul.
Victoria a amuțit.
Alexandru a rămas nemișcat.
— Și mai puteți confirma ceva, a continuat Elena. Cine semnează contractele piloților?
Directorul a înghițit în sec.
— Dumneavoastră.
Tăcere.
Elena și-a luat geanta simplă de pe scaun.
— Atunci cred că putem clarifica situația.
S-a apropiat un pas de Alexandru.
— Eu nu mă mut nicăieri.
Apoi, după o pauză scurtă:
