avut alte cheltuieli.
— Și eu am un copil.
— Dar tu câștigi mai bine.
Acolo era totul.
Spus atât de simplu, încât nici măcar nu mai putea fi ascuns.
— Deci pentru că eu câștig mai bine, banii mei sunt ai tuturor?
Mama n-a răspuns.
— Dar când fiului meu îi este foame, mâncarea lui este responsabilitatea mea?
— Nu răstălmăci ce am spus.
— Nu trebuie.
Chelnerul revenise.
— Doamnă, putem separa nota. Totuși, trebuie să vă informez că pentru salon rezervarea este pe numele domnului Cătălin Marinescu.
Am încuviințat.
— Perfect.