Fratele meu i-a pus fiului meu de opt ani un hotdog în față, în timp ce copiii lui mâncau fripturi scumpe, iar mama mi-a spus că trebuia să-i aduc singură mâncare

avut alte cheltuieli.

 

 

— Și eu am un copil.

— Dar tu câștigi mai bine.

Acolo era totul.

Spus atât de simplu, încât nici măcar nu mai putea fi ascuns.

— Deci pentru că eu câștig mai bine, banii mei sunt ai tuturor?

Mama n-a răspuns.

— Dar când fiului meu îi este foame, mâncarea lui este responsabilitatea mea?

 

 

— Nu răstălmăci ce am spus.

— Nu trebuie.

Chelnerul revenise.

— Doamnă, putem separa nota. Totuși, trebuie să vă informez că pentru salon rezervarea este pe numele domnului Cătălin Marinescu.

Am încuviințat.

— Perfect.