de aici, dar pentru copilul meu este suficient ce găsește mai ieftin. Apoi voi doi mi-ați spus că trebuia să vin cu mâncare de acasă.
Cătălin a lovit masa cu palma.
— Pentru că EU plătesc pentru copiii mei!
Liniștea care a urmat a fost perfectă.
M-am uitat la el.
— Nu, Cătălin. Asta este exact problema.
Am scos telefonul.
— Nu tu plătești.
I-am arătat transferurile către cont.
— În ultimii trei ani, eu am alimentat fondul. Lunar. Tu ai depus zero lei.
Mama a intervenit:
— Pentru că fratele tău a