de mine.
— Irina…
Știu că nu merit nimic.
Dar pot încerca?
Nu pentru tine.
Pentru ei.
L-am privit câteva clipe.
— Nu eu trebuie să te ierte.
Ci patru copii care au crescut fără tată.
Și asta nu se repară într-o singură zi.
A dat încet din cap.
Știa că am dreptate.
Noe a tras ușor de mâneca mea.
— Mama…
Putem să-l mai vedem cândva?
M-am aplecat lângă el.
— Dacă va demonstra că merită…
da.
Andrei a început să plângă în liniște.
Nu pentru că îl umilise cineva.
Ci pentru că