Fostul meu soț m-a invitat la masa de Crăciun doar ca să mă umilească în fața tuturor. N-avea habar că urma să intre pe ușă cei patru copii pe care îi abandonase înainte să se nască.

de mine.

— Irina…

Știu că nu merit nimic.

Dar pot încerca?

Nu pentru tine.

Pentru ei.

L-am privit câteva clipe.

— Nu eu trebuie să te ierte.

Ci patru copii care au crescut fără tată.

Și asta nu se repară într-o singură zi.

A dat încet din cap.

Știa că am dreptate.

Noe a tras ușor de mâneca mea.

— Mama…

Putem să-l mai vedem cândva?

M-am aplecat lângă el.

— Dacă va demonstra că merită…

da.

Andrei a început să plângă în liniște.

Nu pentru că îl umilise cineva.

Ci pentru că