Sub masă, chiar lângă piciorul Emiliei, am văzut pantoful lui Marius apăsând puternic pe glezna ei.
Nu era o atingere accidentală.
O ținea prinsă acolo.
Cu forță.
Emilia tremura toată.
Am ridicat încet privirea spre el.
Zâmbea liniștit și își continua conversația de parcă nimic nu se întâmpla.
Atunci am înțeles tot.
Vânătăile.
Frica.
Mâinile tremurânde.
Nu era emoție.
Era teroare.
Mi-am controlat respirația și m-am ridicat calm de la masă.
— Scuzați-mă puțin, merg până la bucătărie.
Marius a zâmbit politicos.
— Sigur, domnule Daniel.
Vocea lui era calmă. Prea calmă.
În bucătărie, mâinile îmi tremurau atât de tare încât aproape am scăpat telefonul.
Am format 112 în șoaptă.
— Bună seara. Cred că fiica mea este victima violenței domestice. Bărbatul este acum în casa mea. Vă rog să trimiteți pe cineva urgent.
Operatoarea m-a întrebat adresa și mi-a spus să rămân calm.
Calm.
Nu mai fusesem calm din clipa în care văzusem privirea Emiliei.
M-am întors la masă încercând să par normal.
Marius povestea ceva despre afaceri și calculatoare. Emilia nu spunea aproape nimic.
La un moment dat, el și-a pus mâna pe umărul ei.
Ea a tresărit imediat.
Gestul acela mic aproape că m-a făcut să sar la el.
Dar trebuia să aștept.
Trebuia să fiu sigur că Emilia e în siguranță.
După câteva minute, soneria a sunat.
Marius s-a întors brusc spre ușă.
— Așteptați pe cineva?
— Probabil vecinul, am spus calm.
M-am dus să deschid.
Doi polițiști stăteau la poartă.
— Bună seara. Am primit un apel.
În secunda aceea, fața lui Marius s-a schimbat complet.
Rece.
Amenințătoare.
Emilia a început să plângă în tăcere.
Polițiștii au intrat și unul dintre ei a observat imediat vânătaia de pe piciorul ei.
— Domnișoară, vreți să ne spuneți ce s-a întâmplat?
Emilia a ezitat.
Marius s-a ridicat imediat.
— Nu e nevoie de scandal. A căzut zilele trecute.
Dar unul dintre polițiști îl privea deja atent.
— Domnule, vă rog să rămâneți pe loc.
Atunci s-a întâmplat ceva neașteptat.
Emilia a izbucnit.
Ani întregi îmi imaginasem cum arată plânsul unui om speriat.
Dar nimic nu m-a pregătit pentru ce vedeam atunci.
Fiica mea tremura din tot corpul.
— Nu am căzut… a spus printre lacrimi. El m-a lovit.
În cameră s-a făcut liniște totală.
Marius a încercat imediat să vorbească.
— Minte! E instabilă emoțional!
Dar Emilia continua să plângă.
— La început doar țipa… apoi mă împingea… după aceea au început palmele… și mi-a spus că dacă îl părăsesc o să vină după tine, tată…
Am simțit cum mi se rupe sufletul.
Polițiștii l-au încătușat pe loc.
Marius a început să țipe.
— O să regreți! Auzi?! O să regreți!
