N-a mai așteptat să ajung eu la interfon.
Coborâa să-mi ia coșul din mână.
Într-o zi i-am spus râzând:
— Lasă-l, mamă, că încă pot.
Mi-a răspuns:
— Știu. Dar ai cărat destule pentru mine.
Atunci am înțeles că îl iertasem.
Nu pentru că uitasem dimineața în care mă lăsase în fața ușii.
Ci pentru că văzusem că înțelesese ce făcuse.
Părinții nu au nevoie întotdeauna de bani, cadouri sau promisiuni mari.
Uneori au nevoie doar de un telefon.
De o cafea băută împreună.
De câteva minute în care să simtă că