Fiul meu m-a lăsat în fața blocului și mi-a spus prin interfon: «Mamă, nu mai veni neanunțată. Soției mele nu-i place.» Am lăsat coșul lângă ușă și am plecat. Dar când nora mea a aflat ce făcuse, reacția ei a schimbat totul…

încă există un loc pentru ei în viața copiilor lor.

Pentru că vine o vreme când mâinile care ne-au purtat devin obosite.

Pașii care alergau cândva spre noi devin mai înceți.

Și atunci este rândul nostru să mergem spre ei.

Fiindcă o mamă poate accepta că trebuie să sune înainte să vină.

Dar nicio mamă n-ar trebui să ajungă să se simtă străină în viața copilului pe care l-a crescut.