FIUL MEU DE 10 ANI S-A ÎNTORS DE LA TOALETA AVIONULUI ȘI MI-A ȘOPTIT

acasă, intrase în panică.

Știa că, odată întors, creditorii, datoriile și minciunile aveau să iasă la suprafață.

Așa că făcuse ceva de neconceput.

Plecase.

Își lăsase geaca.

Telefonul.

Viața.

Pe noi.

— Ne-ai lăsat să credem că ai murit.

— La început credeam că mă întorc după câteva zile.

— Și după o săptămână?

Tăcere.

— După o lună?

Nimic.

— După primul Crăciun în care Mihai a pus o farfurie pentru tine la masă?

Gabriel începu să plângă.

Dar nu-mi mai era milă.

— După al doilea?

— Mi-a fost rușine.

— Rușinea nu este o explicație