cutia deschisă.
— Ce-i asta? — a ciupit o foaie, a citit rapid cu ochii. — Ai… ai vândut apartamentul atunci? Mi-ai spus că e o casă veche, dărăpănată, oricum ne pregăteam să ne mutăm…
Am tăcut. Explicarea acum mi se părea inutilă.
— De ce nu mi-ai spus? — glasul i s-a rupt.
— Pentru că erai copil. Și pentru că o mamă nu ține socoteala pentru ce face pentru fiul ei — am răspuns încet.
Mia a strâns atât de tare curelușa rucsacului că i s-au albăstrit degetele.
Leo s-a așezat lângă mine pe bancă —