în locul unde cu o secundă înainte stătuse sacoșa lui de gunoi. A plecat capul, ursulețul ajunsese în poala lui.
— Iar eu… — a înghițit în gol. — Acum te dau la azil, pentru că îmi e „greu”.
A rostit cuvântul ca și cum l-ar fi ars pe limbă.
Din reflex am întins mâna spre a lui, dar m-am oprit. El și-a pus palma peste a mea — stângaci, ca un străin care învață să atingă cu adevărat pentru prima oară.
— Mamă, iartă-mă — a oftat. — Tot timpul am ținut minte doar cum te