Fiica mea a dispărut la șaptesprezece ani, șaisprezece ani mai târziu, am

de angajați au fost puse într-o magazie. Câteva luni mai târziu, pensiunea s-a închis și totul a fost vândut. Eu am cumpărat geanta pentru fiica mea. N-a vrut-o niciodată, așa că am păstrat-o.

Am sunat imediat la poliție.

Dosarul Marei fusese închis administrativ, dar nu dispăruse.

După două zile, am ajuns la Brașov împreună cu inspectorul care preluase cazul.

Vechea pensiune devenise între timp o clinică stomatologică.

Fosta proprietară avea șaptezeci și ceva de ani și locuia într-un sat din apropiere.

Când polițistul i-a arătat fotografia Marei, femeia a recunoscut-o