de angajați au fost puse într-o magazie. Câteva luni mai târziu, pensiunea s-a închis și totul a fost vândut. Eu am cumpărat geanta pentru fiica mea. N-a vrut-o niciodată, așa că am păstrat-o.
Am sunat imediat la poliție.
Dosarul Marei fusese închis administrativ, dar nu dispăruse.
După două zile, am ajuns la Brașov împreună cu inspectorul care preluase cazul.
Vechea pensiune devenise între timp o clinică stomatologică.
Fosta proprietară avea șaptezeci și ceva de ani și locuia într-un sat din apropiere.
Când polițistul i-a arătat fotografia Marei, femeia a recunoscut-o