Fiica mea a dispărut la șaptesprezece ani, șaisprezece ani mai târziu, am

— Avea geanta?

— Da.

Mi-am dus mâna la gură.

— Și ce s-a întâmplat cu ea?

— A lucrat acolo câteva săptămâni. Curățenie, bucătărie… dormea într-o cameră pentru angajați.

— Și după aceea?

Adriana tăcu.

— După aceea a dispărut.

Cuvântul m-a lovit fizic.

— Cum adică a dispărut?

— Într-o dimineață nu mai era. Șefa pensiunii a spus că plecase în timpul nopții.

— Și geanta?

Adriana se uită la ea.

— A rămas în cameră.

Am început să plâng.

Nu zgomotos.

Doar îmi curgeau lacrimile și nu le mai puteam opri.

— De ce ați luat-o?

— Lucrurile rămase