— Avea geanta?
— Da.
Mi-am dus mâna la gură.
— Și ce s-a întâmplat cu ea?
— A lucrat acolo câteva săptămâni. Curățenie, bucătărie… dormea într-o cameră pentru angajați.
— Și după aceea?
Adriana tăcu.
— După aceea a dispărut.
Cuvântul m-a lovit fizic.
— Cum adică a dispărut?
— Într-o dimineață nu mai era. Șefa pensiunii a spus că plecase în timpul nopții.
— Și geanta?
Adriana se uită la ea.
— A rămas în cameră.
Am început să plâng.
Nu zgomotos.
Doar îmi curgeau lacrimile și nu le mai puteam opri.
— De ce ați luat-o?
— Lucrurile rămase