Ea a clipit de câteva ori, ca și cum încerca să-și dea seama dacă visează sau nu. Apoi a dat din cap și i-a deschis larg poarta.
Curtea era mică, dar curată. Pe o sfoară atârnau câteva haine spălate, iar lângă perete, un ghiveci cu mușcate roșii aducea un strop de viață. Emil a privit în jur, tăcut, rușinat parcă de opulența propriei case.
— Nu trebuia să vă deranjați, domnu’ Emil… chiar nu era nevoie, spuse Iulia, strângând repede niște farfurii de pe masă.
— Nu m-am