„Eu locuiesc singură aici”, i-a spus fetița milionarului care cerea adăpost de ploaie, dar…

O hârtie cu datorie. Sume mici, scrise de mână. Medicamente neplătite. Restanțe.

A scos telefonul și a sunat. Nu autoritățile. Salvarea.

Totul s-a mișcat repede după aceea. Vecini adunați la poartă. O ambulanță. O asistentă care l-a privit lung și i-a spus:

— Ați făcut bine că ați intrat.

Fetița, Ana, nu i-a dat drumul la mână nici când mama ei a fost urcată în ambulanță.

— Unde mergem? a întrebat ea.

Dumitru s-a aplecat la nivelul ei.

— Unde e cald. Unde e lumină. Și unde nu ești singură.

În săptămânile care