O hârtie cu datorie. Sume mici, scrise de mână. Medicamente neplătite. Restanțe.
A scos telefonul și a sunat. Nu autoritățile. Salvarea.
Totul s-a mișcat repede după aceea. Vecini adunați la poartă. O ambulanță. O asistentă care l-a privit lung și i-a spus:
— Ați făcut bine că ați intrat.
Fetița, Ana, nu i-a dat drumul la mână nici când mama ei a fost urcată în ambulanță.
— Unde mergem? a întrebat ea.
Dumitru s-a aplecat la nivelul ei.
— Unde e cald. Unde e lumină. Și unde nu ești singură.
În săptămânile