„Ești doar infirmieră. Nu încerca să le dai lecții doctorilor”, mi-a spus asistenta când am venit să anunț că un pacient se simțea rău. Au râs și m-au trimis înapoi pe coridor. După mai puțin de un minut, alarma din salon a început să sune, iar medicul care a intrat primul s-a întors spre mine.

v-a spus?

— Într-un spital? Toată lumea știe tot.

I-am aranjat paharul cu apă.

— Eu n-am făcut nimic extraordinar.

— Ai chemat pe cine trebuia.

— Asta era treaba mea.

— Atunci ți-ai făcut treaba bine.

Mi-a rămas în minte.

O săptămână mai târziu, doctorul Radu m-a chemat în cabinet.

— Stai jos.

M-am așezat.

— De cât timp ești infirmieră?

— Aproape patru ani.

— Îți place?

— Da.

— Vrei să rămâi infirmieră?

Întrebarea m-a surprins.

— Nu știu.

— Nu te-am întrebat ce crezi că poți. Te-am întrebat ce vrei.

Am privit spre mâinile mele.

Cu câțiva ani înainte