că asta mi-aș fi dorit.
Dar ceva s-a schimbat.
Nu doar la ea.
Înainte, când intram în camera asistentelor să spun că un pacient cere ajutor, uneori trebuia să repet.
După incident, oamenii mă ascultau.
La început m-a deranjat.
Nu devenisem mai inteligentă peste noapte.
Eram aceeași Irina.
Doar că acum știau că avusesem dreptate o dată.
După câteva zile, am intrat în salonul domnului Dumitrescu.
Era treaz.
Când m-a văzut, a ridicat mâna.
— Domnișoara doctor!
Am început să râd.
— Nu începeți și dumneavoastră.
— Am auzit ce s-a întâmplat.
— Cine