„Ești doar infirmieră. Nu încerca să le dai lecții doctorilor”, mi-a spus asistenta când am venit să anunț că un pacient se simțea rău. Au râs și m-au trimis înapoi pe coridor. După mai puțin de un minut, alarma din salon a început să sune, iar medicul care a intrat primul s-a întors spre mine.

mă gândisem serios să urmez școala postliceală sanitară.

Apoi apăruseră probleme acasă, facturi, nevoia unui salariu stabil.

Am amânat.

Un an.

Apoi încă unul.

— Mi-ar plăcea să devin asistentă medicală.

— Și de ce nu faci școala?

Am râs.

— Lucrez în ture.

— Asta se poate discuta.

— Și costă.

— Asta va trebui să rezolvi tu. Dar pentru program putem încerca să găsim o variantă.

Am ridicat privirea.

— Vorbiți serios?

— Foarte serios.

— De ce mă ajutați?

Doctorul Radu s-a rezemat de spătar.

— Nu te ajut să termini școala. Aia o vei face singură.