Era cel mai temut pacient din tot spitalul — dăduse afară șapte asistente în două luni și se lăuda că poate cumpăra pe oricine. În a treia zi de gardă, m-a privit lung și mi-a spus ceva ce m-a înghețat…

degeaba. V-a alunecat perna.

Închideam ușa încet și mă întorceam la post, cu mâinile tremurând puțin, dar cu fața dreaptă.

A treia zi a fost altfel.

Am intrat dimineața să-i schimb pansamentul. M-a privit lung, fără să clipească, așa cum te măsoară un om care a cumpărat și a vândut oameni toată viața. Apoi a spus, aproape în șoaptă:

— Semeni cu ea. Cu nevastă-mea. De-aia n-o să te las în pace.

Mi-a înghețat sângele în vine.

N-am întrebat nimic. Am terminat pansamentul, i-am pus o pernă sub genunchi și am