degeaba. V-a alunecat perna.
Închideam ușa încet și mă întorceam la post, cu mâinile tremurând puțin, dar cu fața dreaptă.
A treia zi a fost altfel.
Am intrat dimineața să-i schimb pansamentul. M-a privit lung, fără să clipească, așa cum te măsoară un om care a cumpărat și a vândut oameni toată viața. Apoi a spus, aproape în șoaptă:
— Semeni cu ea. Cu nevastă-mea. De-aia n-o să te las în pace.
Mi-a înghețat sângele în vine.
N-am întrebat nimic. Am terminat pansamentul, i-am pus o pernă sub genunchi și am