știa toată clinica. Căzuse pe scările depozitului lui de materiale de construcții, își rupsese șoldul, fusese operat, apoi făcuse o infecție și rămăsese țintuit acolo, într-un salon cu perdele scumpe și miros de dezinfectant. Un om care 32 de ani semnase contracte și dăduse ordine, iar acum trebuia să ceară voie ca să se ridice într-un cot.
Nu mă mira că urla. Mă mira doar cât de bine țintea.
În prima săptămână a încercat tot ce-i mersese până atunci.
A refuzat mâncarea. Îi duceam tava, i-o așezam pe măsuța rabatabilă,