Fiica mea de 11 ani a ajuns acasă cu brațul rupt și plină de vânătăi

În clipa în care am scos legitimația, aerul din birou s-a schimbat. Nu brusc. Nu dramatic. Ci ca înainte de o furtună adevărată, când până și păsările tac.

Directorul a văzut primul. Ochii i s-au mărit, iar mâna i-a alunecat de pe birou.

Radu s-a aplecat puțin, curios, cu același zâmbet superior pe buze.

— Ce-i aia? Un card de reduceri?

Am ridicat portofelul la nivelul ochilor lui.

— Ana Ionescu. Președinte al Curții de Apel București.

Tăcerea a devenit apăsătoare. Matei a lăsat telefonul să-i cadă din mână.

Radu a clipit.