După ce fiica mea m-a numit SCÂRBOASĂ, am vândut tot ce aveam și am dispărut.

Mașina veche a soțului meu. Bijuteriile de la nuntă. Mobilierul. Tot ce strânsesem o viață întreagă. Am scos din bancă fiecare leu. Nu pentru răzbunare. Ci pentru libertate.

Într-o dimineață, le-am lăsat pe masă un bilet simplu:

„Am plecat să trăiesc. Aveți grijă de voi.”

Atât.

M-am mutat într-un orășel mic de la mare, unde nimeni nu mă știa și nimeni nu mă judeca. Am închiriat un apartament modest, cu două camere. Am început să merg zilnic pe faleză. Am cunoscut oameni de vârsta mea. Am râs. Am mâncat înghețată