una și mi-a întins-o.
Am privit fotografia.
Era mama.
Avea probabil douăzeci de ani.
Lângă ea stătea un tânăr pe care nu îl cunoșteam.
Avea părul negru și o gropiță în bărbie.
Dar nu asta m-a făcut să-mi pierd respirația.
Ochii lui.
Unul albastru.
Celălalt aproape negru.
Exact ca ai Norei.
— Cine este?
Bunicul și-a acoperit gura cu mâna.
— Fratele mamei tale.
Am rămas nemișcată.
— Mama nu avea niciun frate.
— Asta ți-am spus noi.
Am simțit că mi se face rău.
Bunicul s-a așezat.
— Îl chema Adrian. Era fratele mai