— Ce greșeală?
Vocea mea abia se auzea.
Bunicul nu mi-a răspuns imediat.
Mi-a întins-o pe Nora înapoi, apoi s-a ridicat cu greu.
— Intră în casă.
— Nu. Spune-mi acum.
— Ana, te rog.
Felul în care mi-a rostit numele m-a speriat.
Am intrat după el în sufrageria în care crescusem. Bunicul s-a dus direct la dulapul vechi de lângă bibliotecă și a scos o cutie metalică.
Nu o mai văzusem niciodată.
A deschis-o.
Înăuntru erau câteva documente, scrisori și fotografii vechi.
A ales