După ce am născut, mi-am dus fetița să-l cunoască pe bunicul care m-a crescut

— Ce greșeală?

 

Vocea mea abia se auzea.

 

Bunicul nu mi-a răspuns imediat.

 

Mi-a întins-o pe Nora înapoi, apoi s-a ridicat cu greu.

 

— Intră în casă.

 

— Nu. Spune-mi acum.

 

— Ana, te rog.

 

Felul în care mi-a rostit numele m-a speriat.

 

Am intrat după el în sufrageria în care crescusem. Bunicul s-a dus direct la dulapul vechi de lângă bibliotecă și a scos o cutie metalică.

 

Nu o mai văzusem niciodată.

A deschis-o.

Înăuntru erau câteva documente, scrisori și fotografii vechi.

A ales