După 5 ani, Andrei a oprit la poarta mea de la țară și mi-a spus că venise să mă ia înapoi. N-a apucat să-mi explice de ce își amintise de mine tocmai acum, pentru că ușa casei s-a deschis și o voce de copil a strigat: „Mami!”

meu?”

Am rămas cu mâna pe poartă.

“Acum cinci ani am sunat de pe telefonul Danei.”

Andrei a clipit.

“Numele ăsta îți spune ceva?”

Nu mi-a răspuns.

“Mi-ai răspuns.”

L-am văzut încercând să-și amintească.

“Ți-am spus: «Andrei, sunt însărcinată.»”

A încremenit.

“Și tu ai închis.”

“Ileana…”

“Am sunat din nou. Ai închis iar. După aceea n-am mai putut să dau de tine.”

Și-a dus mâna la frunte.

“Doamne…”

“Nu-mi spune că n-ai știut.”

“Eu…”

“Poți să spui că n-ai vrut să știi. Asta accept.”

A rămas câteva secunde cu privirea