După 5 ani, Andrei a oprit la poarta mea de la țară și mi-a spus că venise să mă ia înapoi. N-a apucat să-mi explice de ce își amintise de mine tocmai acum, pentru că ușa casei s-a deschis și o voce de copil a strigat: „Mami!”

viața mea ca bărbat.

Nici nu cred că se va mai întoarce vreodată.

Unele lucruri nu se repară doar fiindcă omul care le-a stricat regretă.

Dar în viața lui Luca începe, încet, să existe.

Într-o duminică eram din nou în grădină.

Legam roșiile când i-am auzit râzând.

Luca alerga printre rânduri, iar Andrei venea după el cu o stropitoare.

“Nu acolo, tati! Astea le-am udat!”

M-am oprit.

Era prima dată când îl auzeam spunându-i așa fără să se corecteze sau să se uite spre mine.

Andrei s-a oprit și el.