viața mea ca bărbat.
Nici nu cred că se va mai întoarce vreodată.
Unele lucruri nu se repară doar fiindcă omul care le-a stricat regretă.
Dar în viața lui Luca începe, încet, să existe.
Într-o duminică eram din nou în grădină.
Legam roșiile când i-am auzit râzând.
Luca alerga printre rânduri, iar Andrei venea după el cu o stropitoare.
“Nu acolo, tati! Astea le-am udat!”
M-am oprit.
Era prima dată când îl auzeam spunându-i așa fără să se corecteze sau să se uite spre mine.
Andrei s-a oprit și el.