După 22 de ani în care am semnat contracte de milioane, m-am întors în cartierul copilăriei mele să caut fetița care mi-a dat jumătate din sandvișul ei când muream de foame — și am găsit-o cărând sacoșe, obosită, la câțiva pași de mine…

a spus, și glasul i s-a frânt. Dar n-am crezut niciodată că vrei să mă mai vezi. Nu așa. Nu… obosită, cu sacoșele-n mână. Viața n-a fost ușoară cu mine, Robert.

Am băgat mâna în buzunarul de la piept. Am scos panglica.

Veche. Roz. Întreagă.

Mâinile îi tremurau când a văzut-o.

— N-am uitat niciodată, i-am spus.

Corina și-a acoperit gura cu palma și a început să plângă acolo, în mijlocul trotuarului, cu aburul spălătoriei ridicându-se în spatele ei.

Jumătatea de sandviș avea o poveste pe care n-o știam

Am dus-o