După 22 de ani în care am semnat contracte de milioane, m-am întors în cartierul copilăriei mele să caut fetița care mi-a dat jumătate din sandvișul ei când muream de foame — și am găsit-o cărând sacoșe, obosită, la câțiva pași de mine…

toți anii aceia. Am văzut-o cum strânge mai tare sacoșa, cum ezită, de parcă i-ar fi fost teamă să se întoarcă.

Când s-a întors, în sfârșit, mă privea fără să înțeleagă. Apoi ceva i-a tremurat în colțul gurii.

— Robert? a zis încet. Tu ești?

Am dat din cap. Nu mai puteam vorbi.

— Te-am căutat, am reușit până la urmă. Douăzeci și doi de ani te-am căutat.

Ea a lăsat sacoșa jos, pe trotuarul ud, și și-a dus mâna la piept.

— Te-am văzut de câteva ori prin zonă, în ultimii ani,