După 22 de ani în care am semnat contracte de milioane, m-am întors în cartierul copilăriei mele să caut fetița care mi-a dat jumătate din sandvișul ei când muream de foame — și am găsit-o cărând sacoșe, obosită, la câțiva pași de mine…

pământ.

Și atunci, chiar când mă ridicam să plec, s-a deschis ușa unei clădiri de vizavi — un fel de spălătorie, cu abur ieșind pe geam. A ieșit o femeie cu o sacoșă grea într-o mână și o pungă de plastic în cealaltă. Obosită. Cu părul prins neglijent. Mergea aplecată sub greutate, la câțiva pași de mine.

M-am uitat la ea și mi s-a oprit respirația.

Aceiași ochi.

— Corina…? am șoptit.👀

Femeia s-a oprit. N-a întors capul imediat. A rămas așa, cu spatele la mine, o secundă care a durat cât